Happy Dragobete’s

Ma amuza detractorii Sf.Valentin, care intai incearca sa ne convinga ca nu avem nevoie de o sarbatoare a iubirii, ca trebuie sa sarbatorim dragostea in fiecare zi si alte argumente de genul, apoi o trantesc pe aia cu Dragobetele, care, nu stiu de ce, li se pare mai logic sa fie sarbatorit, doar pentru ca e „de-al nostru”.

Read Full Post »

Ultimul Craciun

Undeva la capatul lumii, Nadia doarme. O trezeste telefonul si nu-si poate imagina cine o fi la o asemenea ora. Chiar si cei de peste ocean stiu care e diferenta de fus orar. Raspunde semi-adormita si nu reuseste sa inteleaga prima data. Roaga sa i se repete. Asculta si inmarmureste. Scapa telefonul din mana si incepe sa tremure. Nu, e imposibil, nu se poate… Gandurile ii ingheata. Peste cateva minute parca isi revine si incepe sa-si adune frenetic lucrurile, sa caute valiza… Trebuie sa ajunga acolo, trebuie sa-l vada, isi va tine promisiunea, va ajunge acasa. Isi aminteste brusc ca nu are pasaport, il va primi doar peste o saptamana. Nu poate pleca acum. Nici maine, nici poimaine, iar apoi ar fi prea tarziu.

Read Full Post »

Ramanem fara ProTV Chisinau

Cum era de asteptat, dupa atacurile furibunde ale PPCD-istilor la adresa ProTV Chisinau, astazi Consiliul Coordonator al Audiovizualului a refuzat sa prelungeasca licenta postului, care expira in 23 decembrie, gasind niste pretexte mai mult decat dubioase.

Nu zic ca ProTV Chisinau ar fi fara pata. Dar daca CCA ar incerca sa mimeze macar corectitudinea, primele posturi care ar trebui sanctionate pentru incalcari incomparabil mai grave ale legislatiei in domeniu ar fi Moldova 1, NIT si EuTV, unelte propagandistice prin excelenta.

Intr-o campanie electorala grea, insa, cantaresc mai greu „pacatele capitale” ale ProTV: (1) are o audienta deloc neglijabila, (2) ar putea influenta electoratul si (3) nu poate fi controlat de catre comunisti, deci trebuie sa dispara.

Read Full Post »

Moldova, undeva prin Africa

Unul dintre dezavantajele vietii in Moldova este nu doar ca prin alte parti ale lumii nu au auzit de noi, ci faptul ca nici nu vor sa auda. Cel mai mult ma deranjeaza ca atunci cand vreau sa cumpar ceva online, nu prea pot, pentru ca majoritatea magazinelor nu fac livrari aici. Romania? Sure. Ucraina? Of course. Moldova? Where?!

Incercam si acum sa iau niste cadouri pe care nu le pot gasi altfel. Pe site-ul cu pricina aparea Moldova in lista, dar cand sa definitivez comanda, nu mergea. Le-am scris si i-am intrebat daca fac livrari in md.

Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat:

” Dear X,

Thank You for your email,

Unfortunately we do not deliver to Moldoua Rep of Morocco we do apologise.

If you have any other queries please do not hesitate to contact us.

Yours Sincerely…”

Se pare ca nu e suficient sa avem carduri. Si bani pe ele. Pentru unii pur si simplu nu existam.

Read Full Post »

Film cu vamesi, tuica si nesimtire

Cand am fost intrebata in cat timp voi ajunge de la Chisinau la Iasi, care e la o azvarlitura de bat, practic, am subapreciat in mod clar scrupulozitatea vamesilor romani. Mergeam cu treaba si conduceam o masina a firmei. Aveam toate actele in regula, bagaje nu-mi luasem si, fiind „dotata” cu dubla cetatenie, nu vedeam nici un motiv pentru care ar fi durat mai mult de 10 minute controlul vamal. Dar socoteala de acasa mi-a fost data peste cap de 3 oameni „inarmati” cu camere de filmat.

S-au postat in jurul masinii si au inceput sa filmeze toata procedura. Am fost mirata initial, dar apoi i-am intrebat de ce filmeaza si mi-au zis ca fac un film despre serviciul vamal. Nu aveam nimic impotriva, dar problema e ca, prinsi in lumina reflectoarelor, vamesii si politistii de frontiera au devenit brusc excesiv de constiinciosi. Au inceput sa ma interogheze demonstrativ, sa desurubeze, sa demonteze, sa ma informeze periodic despre verificarile pe care le fac in bazele lor de date…

La inceput chiar ma amuza spectacolul. Trec pe la vama asta cu regularitate, suspecta nu cred ca par, dar uite ca acum m-au luat pe mine drept inamicul public nr. 1 :) Dar nu se mai termina si incepea sa devina de-a dreptul ridicol.

La un moment dat cautau seria sasiului si unul dintre ei s-a bagat sub masina sa verifice. Altul, mai gradat si mai burtos ii inmaneaza in mod solemn o lanterna mica, ca sa-l ajute sa vada mai bine. Cand cameramanul care filma scena si-a schimba pozitia trepiedului, proprietarul lanternei o cere imediat inapoi. „Pai stai, sefu’, ca n-am vazut inca nimic”, zice cel de sub masina. „Lasa, ma, ca eu ti-am dat-o asa, doar pentru camera”, vine autoritar raspunsul.

In punctul culminant al filmului, cum tot nu reuseau sa vada numarul, dar era musai, s-au gandit sa caute ceva degresant, ca sa stearga putin si sa fie vizibil. Ce credeti au gasit „din intamplare” la indemana, potrivit pentru acest scop? Un borcan maaaare de tuica :)) Si pentru ca un bun aparator al hotarelor patriei nu cruta nici macar bunurile proprii daca trebuie sa-si faca datoria, au lustruit maruntaiele masinii cu tuica de prune. Nici nu vreau sa-mi amintesc ce miros s-a raspandit in toata vama, iar masina si acum miroase (mi-am amintit ca si colegii de la Iasi ma priveau ciudat cand am ajuns), dupa metodele neaose aplicate in cogemite vama europeana.

Toata procedura a durat 3 ore. Iar cand cameramanii au decis ca au suficient material brut pentru filmul lor si au inceput sa-si stranga camerele, s-au gandit si vamesii sa-mi intoarca actele si sa isi ceara scuze. Cel delegat de ei a repetat scuzele de vreo 5 ori, dar mie numai de iertare nu-mi ardea atunci. Inghetasem bocna in timp ce ei erau ocupati sa pozeze pentru a arata bine „pe sticla”.

––––––––

Intrebare: Voi cum ati reactiona daca ati fi filmati in timpul programului, v-ati indeplini indatoririle in mod diferit?

Intrebarea nr. 2: Cu cine sa votez duminica viitoare pentru ca pe viitor sa intalnesc peste Prut cat mai putini oameni care se prefac ca lucreaza?

Read Full Post »

Cave canem

Se tot vorbeste si s-a scris mult despre cainii maidanezi care au impanzit pur si simplu orasul in ultimele luni. Si nu sunt doar multi, ci si agresivi, astfel incat chisinauienii cer sa se faca ceva, deoarece se tem pentru sanatatea lor si a copiilor lor. Deocamdata, „solutia umana” a autoritatilor este de a-i prinde, castra si aduce teferi si (aproape) nevatamati exact in locul de unde i-au luat! De parca, vorba unui prieten, pericolul ar consta in apetitul lor sexual, si nu in faptul ca am putea fi sfasiati oricand de haitele lor organizate.

Dar ce ne facem cu cainii necastrati, nevagabonzi, dar la fel de periculosi? Mai bine zis, cu stapanii lor, mari iubitori de animale, adica cei care iubesc animalele mai mult decat oamenii, altfel nu vad de ce ar tine in casa aceste masini de sfartecat beregate de oameni nevinovati.

O reprezentanta de vaza a acestei tagme este vecina mea, o domnisoara trecuta de prima tinerete, care sta impreuna cu mama sa la parter, prima usa de la intrare. Mereu incruntata, nu saluta pe nimeni, pe mine nu m-a placut niciodata, desi n-am avut onoarea de a schimba vreo vorba. Marea ei pasiune a fost timp de multi ani un ciobanesc german – nu mi-a fost dat sa vad vreodata o fiara mai salbatica decat „cel mai bun prieten” al ei. Toti cei care mi-au calcat pragul in ultimii ani ramaneau inmarmuriti la auzul urletelor pe care le scotea cerberul din spatele usii cu nr. 1. Ori de cate ori il scotea la plimbare, il tinea in lesa, dar fara botnita, iar daca aveam nenorocul sa mi se intersecteze calea cu a lor, cainele se napustea spre mine cu o asemenea furie, incat imi ingheta sangele in vine si ma gandeam cu groaza ce se poate intampla daca intr-un anumit moment nu mai reuseste sa-l retina si scapa animalul. Pe cativa dintre vecini i-a muscat, multa lume din zona s-a plans, dar ea continua sa-l apere cu inversunare si sa il scoata la plimbare de cateva ori pe zi in aceleasi conditii.

Pana intr-o zi cand am vazut-o plangand in hohote si am crezut ca o fi vreo problema cu mama ei, batrana si bolnava. Apoi am aflat ca, de fapt, murise cainele. Nu stiu ce si cum se intamplase, dar eu am simtit o mare usurare. Imi venea sa dau de baut la toti vecinii. De sufletul raposatului, bineinteles :) Puteti sa ziceti ca n-am inima sau ce vreti, dar nu eram singura care se bucura ca si-a dat duhul fiara care ne terorizase atat de mult timp.

Insa iata ca linistea de care ne-am bucurat o perioada mult prea scurta se apropie de sfarsit. Vecina mea nu mai e in doliu, se pare: ieri dimineata am vazut-o „educand” un pui de ciobanesc german. Si stiu ce roade a dat dresura ei prima data…

Read Full Post »

Nunta si nemaritata

Ce poate fi mai placut auzului decat intrebarea „Tu cand te mariti?” ?

Poate doar aceeasi intrebare auzita de la 200 de persoane in aceeasi zi…

Ei bine, nunta a fost de pomina. Miri frumosi. Mancaruri alese si vin bun, din via noastra :) Muzica absolut superba, niste instrumentisti foarte buni – „Ciocarlia” lor i-a lasat pe nuntasi cu gurile cascate.

Eu, insa, in calitatea mea de sora (mai mare) a miresei, am avut de suportat mai multe inconveniente. Banuiam ca asa se va intampla, dar asteptarile mi-au fost depasite cu mult.

Intai, rudele si prietenii de familie pe care ii salutam aveau grija (cu rare exceptii) sa se intereseze despre starea mea civila. Nu m-ar intreba de sanatate sau altceva, doamne fereste. Asa procedeaza de cativa ani, dar devin tot mai incrancenati parca. Mi-au zis unii mai „diplomati” si: „Vezi, ca timpul trece.”

Apoi, toate urarile si toasturile se incheiau cam in modul urmator: „Ti-a luat-o sora inainte, dar asteptam si nunta ta degraba…” Ce e aici, alergari peste obstacole, curse de cai, de mi-a luat-o inainte si trebuie sa recuperez?

Stiam din timp ca nu voi participa la aruncarea buchetului, fiind sigura de deznodamant, si oricum nu ma inghesui niciodata la prins, mi se pare un obicei cam stupid. Dar am fost fortata, practic, sa ma aliniez cu celelalte domnisoare. Buchetul a ajuns in mainile alteia, evident, iar indemnurile auzite in drum spre locul meu: „Ei, lasa….”, „Data viitoare…” menite sa ma consoleze, de parca as fi trait cine stie ce drama, m-au scos pur si simplu din pepeni.

Asa imi venea sa smulg microfonul din mana prezentatoarei si sa le spun:”Oameni buni! In primul rand, am 26 de ani, nu sunt chiar cu un picior in groapa, nu-mi mai puneti cruce. In al doilea rand, as fi putut fi casatorita de la 18 ani (si as fi avut deja vreo 3 copii, probabil), dar nu sunt, pentru ca asa am ales – acum ma felicit pentru asta – si nu voi fi prea curand din acelasi motiv. Iar in al treilea – sunt un om fericit. De ce insistati sa ma vedeti in randul celor cu pirostriile puse?”

Pentru interactivitate, poate as fi facut si un sondaj, eventual anonim, ca sa aflu cati dintre ei sunt multumiti de alegerea facuta si cat de fericiti ii face casnicia pe acesti ferventi promotori ai mariajului.

Dar n-ar fi suportat. Mai grav, n-ar fi inteles. Iar eu am o singura sora si n-am vrut sa-i stric sarbatoarea, care ar fi trebuit sa fie a ei, fara prea multe devieri in directia surorii ei mai putin conventionale si mai putin maritate.

Read Full Post »

Daca nu merge Mohamed la mare, vine marea la Mohamed

Ar trebui sa invat sa inot. Sau sa renunt la ideea cu bicicleta, caci investitia intr-o barca pare o idee mai buna acum. Una gonflabila, de purtat in buzunar, cum glumea un coleg. Categoric, nu poate lipsi dintr-un „survival kit” pentru viata in Chisinau, care arata astazi ca o mare involburata.

Daca o ploaie torentiala, care dureaza doar un sfert de ora, provoaca un asemenea dezastru in capitala, pot doar sa-mi imaginez ce ne asteapta pe viitor.

Nu fac mofturi, dar mi se pare „cam incomod” sa nu pot ajunge acasa decat traversand un lac ad-hoc cu adancimea de un metru, in centrul orasului. Si bine ca nu stau la parter, dar vecinilor mei de jos – saracii – le-a intrat apa in case.

Ce sa mai zic de culmea absurdului: doi oameni au murit inecati pe bulevardul Decebal? Incredibil.

In plus, Orange e mort si nu se stie cand isi va reveni. Dupa ce m-am chinuit fara rost sa dau un telefon sau sa trimit un SMS, iar colegii cu abonamente la concurenta nu aveau nici o problema, chiar in timp ce „ma luptam cu valurile” primesc un mesaj (credeam ca s-a rezolvat, dar nici dupa mesajul acela n-a mai functionat nimic) de la operatorul meu spammer: „Impreuna cu Orange sustinem persoanele afectate de inundatii. Trimite SMS si doneaza…” Bad, bad timing.

Read Full Post »

Deschide gura, Angela!

Nu ştiu, o fi moldovenii cei mai umili dintre români sau au îmbrăţişat cel mai strâns filozofia „capul plecat sabia nu-l taie”, „tăcerea e de aur”, „dacă tăceai, filozof rămâneai” etc., dar e clar că ei (de fapt, noi, ce să mai…) vorbesc de parcă ar prefera să tacă. În loc să deschidă gura şi să articuleze frumos fiecare silabă, moldovenii parcă strecoară cuvintele printre dinţi, alterând sonoritatea lor şi omiţând terminaţiile.

Trebuie să precizez că această pronunţie tipic moldovenească mă deranjează doar în cazurile în care ar trebui să se vorbească limba literară. Nu am pretenţia să vorbească exemplar toţi politicienii, funcţionarii, vânzătorii de la piaţă (deşi n-ar fi rău), dar măcar oamenii din presă, care se presupune că au făcut şcoală pentru asta, ar trebui să fie în stare. Şi nu mă refer la greşelile gramaticale aici – ar fi cu totul altă discuţie – ci la aspectul fonetic.

Să luam ProTV-ul, de exemplu, biroul din Chişinău, primul post de televiziune (pe când exista doar postul „naţional” de propaganda) cu ştiri locale alternative, care mă interesează, celelalte emisiuni ale lor contează mai puţin acum. În ciuda experienţei şi a transferului de know-how românesc, încă o aud pe Angela Gonţa, „faţa” ştirilor ProTV, pronunţând, printre altele, „metio” sau „victimilor” şi mă mir că în atâţia ani de zile de când citeşte prompterul nu a îndrăznit nimeni să-i spună: „Angela, fă un efort, deschide gura ceva mai tare si pronunţă: metEo, victimElor …” Nu este singura care păcătuieşte astfel, dar pentru o veterană în meseria asta e chiar ruşinos.

La cealaltă extremă sunt cei care fac exces de zel. La radio, mai ales. Mă dor urechile când îi aud pe unii pronunţând „i” în loc de „î”, li se pare ca sună mai „româneşte” dacă zic „incă o melodie de la Kylie”, „in continuare”. Parcă n-ar avea producători sau editori care sa urmărească ce se dă pe post. Sau sunt pe dinafară oamenii aceia şi nu-şi merită salariile.

Poate că nu vi se pare o catastrofă problema despre care vorbesc eu, dar mie îmi plac lucrurile bine făcute, vreau să urmăresc cu plăcere emisiunile de pe la noi, nu să schimb postul cu dezgust după primele fraze rostite. În plus n-aş vrea ca tinerii sa vorbească în acest hal doar pentru ca aşa au auzit la radio sau la TV, căci nu prea au de unde învăţa din altă parte.

Read Full Post »

„Ciocu’ mic” sau ghici cine vine la tine

Nu foarte demult scriam ca regimul totalitar md ar putea sa cenzureze si pe internet in curand, in bunele traditii chinezesti, nord-coreene si ale altor state-prietene comuniste.

Ei bine, a inceput. Prin urmarirea forumurilor moldovenesti, sechestrare de PC-uri si fabricare de dosare penale unor comentatori pe motiv ca ar fi „lansat de multiple ori chemari publice la rasturnarea prin violenta a oranduirii constitutionale si lichidarea statalitatii si integritatii teritoriale a Republicii Moldova”. Traducand in romana din limba lor securisto-politienista-de-lemn, banuiesc ca se refera la comentariile de genul „Jos comunistii!” si „noi suntem romani”.

Detalii pe curaj si unimedia.

Urmariti in exclusivitate in Republica Moldova cum isi da obstescul sfarsit libertatea de exprimare.

Read Full Post »