Happy Dragobete’s

Ma amuza detractorii Sf.Valentin, care intai incearca sa ne convinga ca nu avem nevoie de o sarbatoare a iubirii, ca trebuie sa sarbatorim dragostea in fiecare zi si alte argumente de genul, apoi o trantesc pe aia cu Dragobetele, care, nu stiu de ce, li se pare mai logic sa fie sarbatorit, doar pentru ca e „de-al nostru”.

Read Full Post »

(Pre)Electorale

Mi-am facut astazi datoria de cetatean roman si am votat. Spre deosebire de anii trecuti, de data asta a fost chiar simplu sa ajung in fata urnelor. Fara imbulzeala, fara cozi interminabile in fata ambasadei, fara ore de asteptare in frig – era chiar pustiu la noua sectie consulara din str. Ismail. Dar nu cred ca schimbarea se datoreaza organizarii impecabile a autoritatilor romane, ci se explica prin faptul ca multi dintre cetatenii romani de prin zona sunt domiciliati oficial in Romania, deci nu si-au putut exercita dreptul de vot departe de colegiile lor.

In plus, dupa o campanie nu doar anemica, ci aproape inexistenta, nu m-as mira daca multa lume nici nu a auzit cine candideaza. Cu cateva afise timide in centrul capitalei si cateva aparitii publice in compania lui Chirtoaca nu se face primavara.

Am vazut acum rezultatele exit-poll-ului, nu m-au surprins. Urmeaza sa vedem daca si cum vom fi reprezentati in noul parlament.

*     *     *

Cand m-am intors acasa, ma astepta o surpriza: am gasit in usa cartea lui Rosca, cea verde, despre Filat, „un gangster al tranzitiei care a pradat tara”. Semnata „PPCD contra coruptiei”, de fapt. Din aceeasi serie cu cea galbena, despre Urechean si AMN, evident.

Am vazut recent ca opurile astea se vand in oficiile postale si la chioscuri cu 10 lei. Nu voi comenta continutul lor, le-am parcurs pe diagonala doar pentru a-mi confirma ca aveam dreptate cand scriam ca materialele electorale ale crestin-democratilor sunt cele mai scarboase. Curios este altceva: descrierea CIP a cartii indica numele tipografiei PRAG-3 (intamplator, apartinand mai-marilor partidului) si un tiraj de 1000 exemplare.

Poate ar trebui sa ma simt onorata :) Eu si toti vecinii mei de bloc, care au avut „norocul” sa primeasca gratis cate unul din cele doar 1000 de exemplare. Right… Stiu sigur ca Posta Moldovei nu accepta spre distributie tiraje mai mici de cateva mii. Si presupunand ca nu doar pe mine incearca sa ma convinga sa-i votez, iar in fiecare bloc se difuzeaza cel putin cateva zeci de carti, un calcul simplu arata ca PPCD minte cu nerusinare despre tirajele lor.

Culmea ipocriziei: sa editezi ILEGAL carti care condamna coruptia si ilegalitatile comise de alti politicieni.

*     *     *

Dorin Chirtoaca, care nu are tipografie, se promoveaza prin mijloace neconventionale. Vedeti mai jos un feed amuzant de zilele trecute de pe Facebook:

Read Full Post »

Film cu vamesi, tuica si nesimtire

Cand am fost intrebata in cat timp voi ajunge de la Chisinau la Iasi, care e la o azvarlitura de bat, practic, am subapreciat in mod clar scrupulozitatea vamesilor romani. Mergeam cu treaba si conduceam o masina a firmei. Aveam toate actele in regula, bagaje nu-mi luasem si, fiind „dotata” cu dubla cetatenie, nu vedeam nici un motiv pentru care ar fi durat mai mult de 10 minute controlul vamal. Dar socoteala de acasa mi-a fost data peste cap de 3 oameni „inarmati” cu camere de filmat.

S-au postat in jurul masinii si au inceput sa filmeze toata procedura. Am fost mirata initial, dar apoi i-am intrebat de ce filmeaza si mi-au zis ca fac un film despre serviciul vamal. Nu aveam nimic impotriva, dar problema e ca, prinsi in lumina reflectoarelor, vamesii si politistii de frontiera au devenit brusc excesiv de constiinciosi. Au inceput sa ma interogheze demonstrativ, sa desurubeze, sa demonteze, sa ma informeze periodic despre verificarile pe care le fac in bazele lor de date…

La inceput chiar ma amuza spectacolul. Trec pe la vama asta cu regularitate, suspecta nu cred ca par, dar uite ca acum m-au luat pe mine drept inamicul public nr. 1 :) Dar nu se mai termina si incepea sa devina de-a dreptul ridicol.

La un moment dat cautau seria sasiului si unul dintre ei s-a bagat sub masina sa verifice. Altul, mai gradat si mai burtos ii inmaneaza in mod solemn o lanterna mica, ca sa-l ajute sa vada mai bine. Cand cameramanul care filma scena si-a schimba pozitia trepiedului, proprietarul lanternei o cere imediat inapoi. „Pai stai, sefu’, ca n-am vazut inca nimic”, zice cel de sub masina. „Lasa, ma, ca eu ti-am dat-o asa, doar pentru camera”, vine autoritar raspunsul.

In punctul culminant al filmului, cum tot nu reuseau sa vada numarul, dar era musai, s-au gandit sa caute ceva degresant, ca sa stearga putin si sa fie vizibil. Ce credeti au gasit „din intamplare” la indemana, potrivit pentru acest scop? Un borcan maaaare de tuica :)) Si pentru ca un bun aparator al hotarelor patriei nu cruta nici macar bunurile proprii daca trebuie sa-si faca datoria, au lustruit maruntaiele masinii cu tuica de prune. Nici nu vreau sa-mi amintesc ce miros s-a raspandit in toata vama, iar masina si acum miroase (mi-am amintit ca si colegii de la Iasi ma priveau ciudat cand am ajuns), dupa metodele neaose aplicate in cogemite vama europeana.

Toata procedura a durat 3 ore. Iar cand cameramanii au decis ca au suficient material brut pentru filmul lor si au inceput sa-si stranga camerele, s-au gandit si vamesii sa-mi intoarca actele si sa isi ceara scuze. Cel delegat de ei a repetat scuzele de vreo 5 ori, dar mie numai de iertare nu-mi ardea atunci. Inghetasem bocna in timp ce ei erau ocupati sa pozeze pentru a arata bine „pe sticla”.

––––––––

Intrebare: Voi cum ati reactiona daca ati fi filmati in timpul programului, v-ati indeplini indatoririle in mod diferit?

Intrebarea nr. 2: Cu cine sa votez duminica viitoare pentru ca pe viitor sa intalnesc peste Prut cat mai putini oameni care se prefac ca lucreaza?

Read Full Post »

Fotbalul si femeile

In titlu nu e vorba despre marile pasiuni sau principalele subiecte de conversatie ale barbatilor, ci despre relatia „sexului frumos” cu acest sport devastator al vietii personale :)

Evenimentele sportive de amploare (care nu pot fi ratate sub nici o forma), nu se mai termina niciodata: daca nu e Campionatul Mondial, e cel european sau Cupa Campionilor, sau alte cupe si campionate mai mult sau mai putin internationale. Si cum sa nu sustii, dupa caz, clubul preferat national, clubul preferat de afara, dar, mai ales, nationala?

Stiu ca nu toti (si nu doar) barbatii sunt microbisti. Dar aceste perioade critice ii afecteaza in special pe barbati. Si aud tot mai multe voci feminine plangandu-se ca sotii/iubitii lor nu stiu decat toata ziua job si seara – meci, astfel nu le mai ramane timp pentru ele. La randul lor, acestea se supara ca nu au parte de atentia cuvenita si ajung sa blesteme fotbalul si pe cine naiba l-o fi inventat :)

Eu nu ma pot abtine sa le intreb: de ce nu se uita la meci impreuna? De ce nu incearca sa inteleaga sportul asta, care este unul frumos? Daca tot a ales „jumatatea lor” sa-si petreaca atat de mult timp urmarind meciurile si daca fotbalul a fost supranumit „sportul-rege”, o fi ceva de capul lui, nu?

Cred ca unul dintre motive este ca mai toata comunicarea sportului si a fotbalului, in special, se adreseaza exclusiv barbatilor. Site-uri patratoase si neprietenoase, comentarii greoaie, emisiuni sportive anoste (unele cu prezentatoare sexy – iar pentru barbati). Si e pacat, pentru ca inseamna ca renunta la o groaza de audienta.

Parca-mi vine sa fac un site de genul „Fotbalul pe intelesul femeilor” :) Nu pentru ca ar fi femeile mai grele de cap, ci pentru ca, se stie, cu ele trebuie sa comunici altfel.

Si chiar daca nu vor ajunge mari microbiste, macar sa invete sa nu mai dispretuiasca fotbalul. Sau cel putin sa se bucure de privelistea oferita. E oarecum ciudat ca le lasa indiferente un sport cu atatia barbati bine facuti in actiune :) Ca sa nu mai pomenesc ca unele meciuri din CE semanau mai mult cu niste concursuri de tricouri ude :)

Da, si pentru a face meciurile mai interesante, se poate paria in cuplu, miza constand in anumite favoruri ;) Important e ca, orice echipa ar iesi invingatoare in meciul respectiv, nimeni sa nu ramana in pierdere :)

Sper sa nu considerati ca vorbesc despre franghie in casa spanzuratului, acum ca Romania a fost eliminata. Imi pare rau si mie, dar life goes on :)

P.S.Nu credeam ca voi spune asta, dar chiar imi place sa urmaresc CE la Prime. Cand am aflat ca au drepturi exclusive de difuzare pe teritoriul RM si, implicit, emisia TVR va fi suspendata pe durata meciurilor, eram aproape sigura ca vom fi nevoiti sa ascultam comentariile in rusa (fiind vorba de postul care retransmite rusescul Pervyi canal si care nu exceleaza la capitolul „emisiuni in romana”) sau sa inchid sonorul, cum se intampla in timpul transmisiunilor postului „national” – comentariii mai agramate si mai idioate decat la Moldova 1 nu cred ca poti auzi undeva. Dar Prime TV m-a surprins. Au comentatori romani, care comenteaza chiar decent! :)

Read Full Post »

Se plictiseau unii in vama…

Am asteptat in vama md-ro aproape doua ore (ca in „vremurile bune”) fara sa ne ia nimeni in seama.
Desi la inceput era liber, intre timp s-a format o coada destul de lunga si totusi nu se intampla nimic. Nici tipenie de detinator de epoleti pe acolo. Cand am ajuns intr-un sfarsit la control, am vazut ce ii tinea ocupati pe vigilentii aparatori ai frontierelor (UE!).

Daca era WoW sau ceva de genul, de la care chiar nu s-ar fi putut rupe pentru a-si exercita obligatiile in timpul programului, as fi inteles. Dar asa, solitaire? Rusinica! :)

Read Full Post »

Codul de conduita a soferului nesimtit

Cand trebuie sa ajung din punctul A in punctul B si singura optiune este transportul public, regret enorm ca inca nu a fost inventata teleportarea. Imaginati-va, doar te gandesti unde vrei sa fii (bine, poate mai apesi un buton, iti lasi amprentele pe un touchscreen sau dai o comanda vocala :) ) si intr-o fractiune de secunda te trezesti in locul dorit! Da, as prefera sa fiu dezintegrata pana la atomi si apoi „reasamblata” in punctul de destinatie, decat sa-i mai suport pe astia.

Am fost mai mult pe drumuri zilele trecute (sigur, stiu ca you missed me :P) si concluzia este ca soferii, atat cei din MD, cat si cei din RO, fie ca „piloteaza” maxi-taxi-uri orin oras, fie autocare de cursa lunga, indiferent daca te delecteaza cu compania lor pe parcursul a 5 sau 500 de km, parca sunt facuti de-o mama. Sau parca au mers la aceeasi scoala, unde au invatat ceva de genul:

„1. Masina este domeniul tau. Tu o conduci, deci tu esti seful. Toate drepturile sunt ale tale, ceilalti (la care ne vom referi in continuare drept ‘calatori’ sau ‘pasageri’) au obligatia sa plateasca si dreptul sa… taca.

2. In timpul calatoriei este esential sa te simti bine. Fa atmosfera, simte-te ca acasa, pune ceva muzica. Sunt recomandate manelele, dar poti alege si altceva (desi nu vedem de ce…), important e sa fie la volum maxim si sa simti masina vibrand. Calatorii se arata deranjati? Pai asta e problema lor, nu?

3. Daca se intampla sa-i tai cuiva calea si respectivul nu pare prea fericit, claxoneaza-l si injura-l in gura mare, iar daca nici atunci nu se linisteste, esti liber sa cobori si sa-l iei putin de guler. Functioneaza garantat. In plus, spectatorii vor fi impresionati.

4. Indiferent de conditiile climaterice, nu esti deloc obligat sa faci dus mai frecvent decat o data pe saptamana. Poate vei observa la un moment dat ca locurile din fata sunt libere, iar in spate pasagerii stau cate trei pe un scaun. Dar cine poate sti ce e in capul lor? Nu le da atentie si vezi-ti de drum.

5. Daca e ziua de nastere a colegului tau (soferul care trebuie sa te inlocuiasca in 4 ore bla-bla) nimic nu va poate opri sa sarbatoriti chiar in drum. Sigur ai invatat deja sa tii volanul cu o singura mana. In cealalta vine foarte bine paharul, iar in pauze o poti lasa sa se odihneasca pe genunchiul amicei blonde asezate intre voi doi. Doar cand pasagerii au obosit sa va mai roage, incep sa dea semne de disperare si par in stare de lucruri nesabuite, trimite-i pe petrecareti sa continue cheful in spate fara tine. Lasa ca vine si ziua ta.

6. Cand ajungi la restaurantul tau preferat de pe traseu, anunta o pauza de 10 minute si mergi la masa. Mananca pe indelete si fara graba, socializeaza cu chelneritele. Rasteste-te la pasagerii care vin sa te caute peste 2 ore.

7. Daca urca in masina o calugarita (sau, in caz ca esti norocos, chiar un preot), butoneaza fervent pana gasesti primul post de radio religios. In timp ce asculti cu evlavie emisiuni bisericoase, poti continua sa fumezi in draci.

8. Apropo de fumat. Nu lasa detaliile minore (cum ar fi masina plina cu oameni, inclusiv copii, protestele calatorilor sau aluziile la fumatul pasiv care ucide) sa iti afecteze obiceiurile. Retine: muncesti in transport, nu la ocrotirea sanatatii. Bine, poti sa faci un compromis si sa deschizi geamul, pretinzand ca fumul ajunge afara, dar pasagerii se vor plange ca ii sufla, deci mai bine nici nu incerca sa le faci pe plac.

9. Daca se intampla sa intalnesti un amic, pentru ca drumul sa nu mai para atat de lung, depanati amintiri si impartasiti-va ultimele experiente (chiar si cele mai intime), faceti glume deocheate. Nu va sfiiti sa comentati si prezentele feminine din masina. Ar trebui sa se simta flatate.

10. Cand unul dintre pasageri decide sa renunte la dreptul sau din punctul 1, poti sa-l bruschezi, sa-l injuri si sa-l ameninti ca va face restul drumului pe jos. Daca nu pare impresionat, pune in aplicare amenintarea. Bineinteles, a platit si avea bilet, dar calmul tau si buna desfasurare a ‘misiunii’ sunt mult mai importante, chiar nepretuite.”

Soferi din toate tarile, simtiti-va!

P.S. Am scris aceasta insemnare in drum de la Bucuresti spre Targu-Mures, intr-un microbuz condus de un sofer care respecta cu strictete cel putin jumatate din prevederile de mai sus si care mi-a reamintit de celelalte experiente traumatizante similare…

Read Full Post »

Loteria vizelor romanesti sau Uelcom tu Rumania

Munca mea si a colegilor mei implica vizite periodice peste hotare, in special in tara ‘prietena si vecina’ Romania.
Nu imi amintesc nici macar un singur caz in care totul sa se fi desfasurat civilizat, fara probleme.

Eu sunt cetatean roman, deci nu intampin dificultati la frontiera. Insa pentru colegii mei, cetateni moldoveni, care merg in scop de serviciu peste Prut, aceasta “distractie” e un adevarat calvar.

2006 – Inca nu era nevoie de vize. Au fost coborati din tren fara nici un motiv (aveau toate actele necesare, nu faceau contrabanda sau mai stiu eu ce…), tratati ca niste infractori, batjocoriti (vocabularul si comportamentul vamesilor si granicerilor romani e de-a dreptul socant), tinuti in sectia de politie toata noaptea, dupa care eliberati fara scuze si fara explicatii. Dupa aceasta experienta, unii dintre ei nici nu vor sa auda de Romania.

2007 – A fost introdus regimul de vize si totul a devenit mult mai ‘palpitant’. Intai era imposibil sa se obtina programare la consulat pentru depunerea actelor. Imi amintesc cum stateau toti seri la rand la calculator, asteptand ora 00:00 (cand pe site-ul MAE aparea o zi libera) pentru a incerca sa se programeze. Si nu reuseau. Atunci au fost ratate cele mai multe deplasari in .ro.
Daca totusi reuseau, urmau cozile interminabile de la consulat. Iar rezultatul: desi aveau dosare identice, vizele erau toate diferite – pe perioada de la o luna la un an, tipuri diverse. Aveam impresia ca a stat o maimuta si a stampilat la intamplare ce a apucat. Dar vizele obtinute cu atata chin nu garantau deloc intrarea pe teritoriul Romaniei.

2008 – In anul nou, totul e pe vechi, daca nu chiar mai rau. Sistemul de programare online fiind suspendat, colegul de la operational a pierdut cateva zile in frig, la poarta consulatului, pentru a depune dosarele. Nu cred ca am pomenit procedura mai umilitoare decat cea inventata de autoritatile romane: stau sute de oameni ca oile in tarc, de la 4 dimineata, la -10 grade, asteptand sa li se faca mila celor din consulat si sa-i primeasca.
Ajuns intr-un tarziu la ghiseu, colegul a primit raspunsul: “Sunt multe persoane, n-avem timp. Daca vreti, va dam viza colectiva.” Nu a avut de ales, iar planurile le-au fost date iar peste cap: trebuia sa mearga toti impreuna si sa se intoarca in aceeasi zi. Oook.
La frontiera li se spune ca vizele nu sunt bune, caci sunt turistice. (De ce naiba mai cer la consulat invitatii de la firma, confirmari peste confirmari, daca pana la urma dau ce le trece prin cap? E un fel de loterie a vizelor, in cel mai prost sens posibil!) Acum, daca sunt turisti, sa fie buni si sa prezinte confirmari de cazare, asigurari medicale si cate 500 de euro de persoana! Desi aveau acte in care se spunea ca firma asigura toate astea.

Dupa ore de discutii la telefon cu sefuleti mai mari si mai mici, ni se zice sa trimitem un fax cu numele tuturor celor invitati si confirmarea ca firma le asigura cazarea si intretinerea. Trimitem si asteptam vestea buna. Dar nu e chiar atat de simplu. Peste ceva timp aflam ca mai vor “garantie in scris din partea firmei ca toate persoanele nominalizate se vor intoarce in RM, si se rezolva!”

La 7 ore de la intrarea in vama romaneasca, colegii mei (cei care mai erau acolo, caci unii, patiti, nu au mai rezistat si s-au intors la Chisinau) primesc de la vames un ‘nu e vina mea’, iar inscriptia “Bine ati venit in Romania!” li se pare mai zeflemitoare ca niciodata.

Read Full Post »