Fail

Tanar, modern si incitant, cu bani de la nemti. Sta doar o saptamana in oras si ma grabesc sa-l vad. E de genul celor care nu se ridica niciodata la nivelul asteptarilor mele, dar carora, desi nu au reusit niciodata sa ma impresioneze, le mai dau, periodic, cate o sansa. Pentru ca e dragut, pare promitator si – mai stii? – poate de data asta va fi diferit. Deci imi zic ca pot sa-mi permit din cand in cand cate o slabiciune si cedez tentatiei….

La prima vedere pare ok. Astept sa faca primul pas. Incepe timid, dar hotarat. Nu dureaza, pe parcurs se pierde. Nu-i mai inteleg intentiile, ce face si ce spune, unde vrea sa ajunga. Stangacia ii tradeaza lipsa de experienta. Si mai grav: nici un pic de imaginatie, banal si limitat. Ghicesc niste urme de idei, dar nu le pune in practica asa cum ar trebui. Incepe ceva si apoi abandoneaza. Ar putea exploata circumstantele atat de frumos, insa nu o face. Se comporta de parca ar controla situatia, dar nu reuseste decat sa para si mai penibil.

Se termina rapid si indecis. Multumit de sine, ma priveste insistent asteptand reactii.

Eu nu obisnuiesc sa aplaud asemenea prestatii. Confuza si dezamagita, plec.

De atatea ori mi-am promis sa nu mai pierd timpul mergand la teatru…

Read Full Post »

Vara se masoara penisurile

Revistele pentru femei sunt pline de tampenii. Dar revistele pentru barbati sunt culmea!

Ieri am dat cu ochii de una pe raftul unui magazin. Pe langa pictorialul cu Cheeky Girls (trist, dar a venit si randul lor, se pare…) si inelul vibrator cadou, editorii s-au gandit sa o faca pe desteptii si sa le ofere cititorilor un „Penisometru”. Nu-mi pot imagina ce geniu al marketingului a stat in spatele ideii, dar merita premiul mare in categoria „Asa nu!”. Astfel, masculii cititori sunt invitati sa-si masoare penisul cu ajutorul „instrumentului” pus la dispozitie: pe o parte este gradat pentru a putea masura lungimea, in centimetri (desi numai in sistem metric nu sunt aia – parerea mea) si, in plus, e gaurit, deci presupun ca trebuie sa-ti bagi **** in el, la propriu, ca sa vezi daca grosimea din dotare corespunde standardelor celor de la FHM.

Dupa ei, sunt 3 dimensiuni posibile.
Prima gaura, cea mai mica, cu comentariul: „Daca incape aici, taie-l!” Nici mai mult, nici mai putin: harsti! si ai rezolvat „problema”.
A doua gaura, cu diametru care e mai mult decat ok, sentinta: „Esti ok, mediocrule!” Foarte incurajator, nimic de zis.
A treia e pur si simplu enorma, are imaginea unor buze rujate in juru-i, iar comentariul nu mai conteaza…
In concluzie: daca nu esti posesorul unui organ de dimensiuni exceptionale (anormal si inutilizabil, zic eu), pici testul.

As vrea sa nu iau in serios isprava FHM, dar stiind ca barbatii, o majoritate covarsitoare, sunt complexati de dimensiunile organului lor sexual (desi nu e cazul), cred ca asemenea initiative originale nu ii ajuta deloc.

Nu stiu ce parere aveti voi despre asta, dar eu, daca as fi barbat, n-as (mai) cumpara in vecii vecilor o revista care isi bate joc de mine pe banii mei. Si sper ca, in cazul in care „consumati” reviste de acest gen, o faceti doar pentru poze si postere, si nu luati de bune textuletele lor imbecile :)

Read Full Post »

Nebunia galbena

Ok, am inteles, se poarta galbenul. Pentru ca asa au decretat mai-marii modei de nu stiu unde, piesele de vestimentatie galbene sunt in vara asta „a must”. Dar, ca de obicei, tendintele sunt prost intelese pe la noi si se exagereaza. Daca iesi in oras, oriunde ti-ai intoarce privirea, vezi fete (si nu numai) imbracate in galben cat cuprinde. De la pantofi pana la varful unghiilor, totul a devenit galben.

Am intalnit zilele astea o colega de facultate pe care n-o mai vazusem de mult. Imbracata in galben, evident. „Si tu, Brutus?” am intrebat-o. S-a amuzat si a zis ca are toata garderoba de vara in aceeasi culoare, pentru ca „daca nu porti galben, nu existi”.

Cu gandul sa-mi cumpar un tricou, am intrat intr-un magazin, unde am gasit peste 20 de modele, n-am numarat mai departe. Mai trebuie sa zic ce culoare aveau?

Am mers recent la un eveniment – toata marea aia de oameni arata ca un lan de rapita…

Hello-o-o! Mai exista si alte culori! Oare asta inseamna moda? Uniformizare si… ingalbenire? Probabil unii (multi) se simt impliniti doar daca arata la fel ca ceilalti si pot fi fericiti doar daca se contopesc intr-o masa galbena oripilanta.

Am si eu geanta si sandale galbene, care chiar imi plac. Pacat ca nu le pot scoate din casa.

Read Full Post »

Zi neagra pentru rockul moldovenesc

Dupa ce aseara s-a anuntat ca membrii formatiei Gandul Matei au fost raniti intr-un accident rutier, azi aud la stiri aceeasi chestie, singura diferenta fiind numele formatiei – Zdob si Zdub. Chiar m-a iritat stirea de la Antena 1, credeam ca au incurcat ei oalele si n-au inteles bine despre cine e vorba.

Dar am dat niste telefoane si se pare ca au dreptate. Ciudata si trista coincidenta: si Gandul Matei, si Zdob&Zdub au fost implicate in accidente rutiere in aceeasi zi, iar membrii acestora zac acum in spitale.

Drive safe.

Read Full Post »

Se plictiseau unii in vama…

Am asteptat in vama md-ro aproape doua ore (ca in „vremurile bune”) fara sa ne ia nimeni in seama.
Desi la inceput era liber, intre timp s-a format o coada destul de lunga si totusi nu se intampla nimic. Nici tipenie de detinator de epoleti pe acolo. Cand am ajuns intr-un sfarsit la control, am vazut ce ii tinea ocupati pe vigilentii aparatori ai frontierelor (UE!).

Daca era WoW sau ceva de genul, de la care chiar nu s-ar fi putut rupe pentru a-si exercita obligatiile in timpul programului, as fi inteles. Dar asa, solitaire? Rusinica! :)

Read Full Post »

Politist periculos la volan

Centrul Chisinaului, o straduta mai laturalnica, unde nu exista trotuare. Eu si colegele mele mergem sa luam masa. Una dintre ele este insarcinata, deci nu ne grabim. De dupa colt apare o masina alba. Are suficient loc sa treaca, ne ferim mai spre margine, totusi. Cand ajunge in dreptul nostru, baga viteza si isi face vant spre noi, fara nici cea mai mica intentie de a opri sau de a schimba directia. Sarim care incotro in ultimul moment, speriate. A fost cat pe ce… Valentina e cea mai speriata, mai ales pentru copil. Raikkonen-ul autohton incetineste cat sa ii putem contempla ranjetul satisfacut si demareaza in tromba. Mda, good job, retardatule! Ma uit dupa el si constat ca are placute de inmatriculare speciale, cu seria Ministerului de Interne.

Multumim ministrului brand-new al internelor pentru initiativa de a interzice geamurile fumurii, astfel putem sa-i vedem la fata pe agresorii rutieri cei mai prolifici si lipsiti de scrupule – politistii. Poate se gandeste si sa mai trieze personalul, in urma unor examene psihiatrice, eventual.

Intre timp, aveti grija in preajma maniacului cu numarul MAI 9121. Si nu numai.

Read Full Post »

Salariu moldovenesc

Am fost azi la interviu pentru un job si sunt profund impresionata. Parca incepea bine: oameni draguti, job ok, conditii de munca acceptabile. Le-a placut CV-ul meu si interviul, „m-ar lua de maine”. Dar cand am auzit ce salariu ofera, am izbucnit in ras :) De fapt, doar in sinea mea radeam isteric (sunt politicoasa), insa tot nu mi-am putut stapani un zambet dezamagit. Cand le-am spus ce salariu am in prezent, s-au schimbat la fata si le-a pierit entuziasmul.

I-am povestit unui prieten, cititor fidel al blogului meu, iar el m-a intrebat in gluma daca m-am prezentat decoltata la interviu si mi-a sugerat sa incerc si cu decolteu, ca sa vad diferenta. Mda, zic, dupa filozofia asta, trebuie sa merg la interviu la ei de (cel putin) 5 ori si (cel putin) topless, ca sa se ajunga la un salariu decent :)

Serios acum, ce salarii sunt astea? Nu-mi doream jobul acela (era un fel de cercetare de piata, pot zice), dar e culmea: post de manager intr-o companie care se respecta (credeam eu) si zau daca n-as muri de foame cu asa salariu. In plus, pentru acea remunerare fabuloasa ar fi trebuit sa lucrez si sambetele.

Nu incetez sa ma mir cum reusesc oamenii sa supravietuiasca in tara asta. Cum supravietuiti?

Read Full Post »

Intrebari intrebatoare

Nu-mi amintesc cand s-a intamplat ultima data sa fiu intrebata ceva pe strada de catre necunoscuti. Si nu ma refer neaparat la fraze de agatat, ci sa ma intrebe cat e ora sau sa mi se ceara indicatii pentru a ajunge undeva in oras, de exemplu. Dar zilele astea am primit intrebari, una mai ciudata decat alta.

Ieri ma intorceam acasa cu un buchet de flori in mana. In maxi, un tip care statea in spate, se ridica de la locul lui, se apropie de mine (eu eram pe primul scaun din fata) si ma intreaba ruseste: „Puteti sa-mi spuneti cat costa florile?” „Nu, zic, imi pare rau, nu stiu”. Si chiar nu stiam, caci le primisem si n-am mai cumparat de mult. „Cum adica nu stiti?” zice el hlizindu-se. „Fa un efort si o sa intelegi”, ii raspund. Ii dispare zambetul, zice „scuze” si se intoarce in spate.

Azi mergeam pe strada si ma ajunge din urma un tip dragut, la vreo 20 de ani, cu o servieta mai mare decat el. „Domnisoara, spuneti-mi, va rog, sunteti Gemeni?” „Poftim?” ii raspund cu o intrebare, nu pentru ca n-as fi inteles, ci pentru ca nu puteam sa cred ca ma intreaba asta. „Sunteti nascuta in zodia Gemenilor?”, incearca el sa ma lamureasca. „Da”, zic si il intreb la randul meu: „De ce?” Ma gandeam ca o sa-mi propuna sa cumpar ceva (un parfum compatibil cu personalitatea gemenilor, de exemplu :) ), nici nu stiam la ce sa ma astept, inainte ca raspunsul lui sa ma bage si mai mult in ceata. „Eram curios”, imi raspunde astrologul indiscret, imi multumeste zambind si pleaca.

Ce-a fost asta? :)

Read Full Post »

Avem di tati

Poftim?!

Read Full Post »

Marmaciile

De regula, intru in farmacie doar pentru plasture si prezervative. Bine, si pentru cazurile ca cel de zilele trecute, cand racesc si imi recomanda medicul ceva. Dar de data asta nu prea eram in stare si am rugat pe cineva sa treaca pe la farmacie in drum spre mine. „La care?” m-a intrebat. Si atunci, gandindu-ma care dintre ele e mai aproape, mi-am dat seama ca in zona in care stau, pe o raza de aproximativ 300 de metri, sunt tocmai 7 farmacii!

Sapte!

Cand m-am mutat eu aici, acum 8 ani, erau doar 2. Acum m-au impresurat :) De fapt, tot orasul e plin: retele concurente, branduri si no-name-uri, apar ca ciupercile dupa ploaie. Se pare ca o duc destul de bine.

Si pentru ca ma indoiesc ca lucreaza in pierdere, ma intreb: ce s-a intamplat in ultimii ani, de am ajuns sa dam atatia bani pe medicamente? Suntem mai bolnavi, mai bogati sau poate mai ipohondri?

As miza pe ultima varianta. Medicamentele au devenit niste produse de larg consum, fiecare „trateaza” ce (crede ca) are cum vrea, dupa ureche, la „recomandarea” reclamelor de la tv, caci – nu-i asa? – „medicamentul se elibereaza fara reteta”, deci e sigur. Ok, daca se dovedeste ca nu e prea sigur, „adresati-va medicului sau farmacistului”. Cu conditia sa nu fie prea tarziu.

Read Full Post »