Nu ştiu, o fi moldovenii cei mai umili dintre români sau au îmbrăţişat cel mai strâns filozofia „capul plecat sabia nu-l taie”, „tăcerea e de aur”, „dacă tăceai, filozof rămâneai” etc., dar e clar că ei (de fapt, noi, ce să mai…) vorbesc de parcă ar prefera să tacă. În loc să deschidă gura şi să articuleze frumos fiecare silabă, moldovenii parcă strecoară cuvintele printre dinţi, alterând sonoritatea lor şi omiţând terminaţiile.
Trebuie să precizez că această pronunţie tipic moldovenească mă deranjează doar în cazurile în care ar trebui să se vorbească limba literară. Nu am pretenţia să vorbească exemplar toţi politicienii, funcţionarii, vânzătorii de la piaţă (deşi n-ar fi rău), dar măcar oamenii din presă, care se presupune că au făcut şcoală pentru asta, ar trebui să fie în stare. Şi nu mă refer la greşelile gramaticale aici – ar fi cu totul altă discuţie – ci la aspectul fonetic.
Să luam ProTV-ul, de exemplu, biroul din Chişinău, primul post de televiziune (pe când exista doar postul „naţional” de propaganda) cu ştiri locale alternative, care mă interesează, celelalte emisiuni ale lor contează mai puţin acum. În ciuda experienţei şi a transferului de know-how românesc, încă o aud pe Angela Gonţa, „faţa” ştirilor ProTV, pronunţând, printre altele, „metio” sau „victimilor” şi mă mir că în atâţia ani de zile de când citeşte prompterul nu a îndrăznit nimeni să-i spună: „Angela, fă un efort, deschide gura ceva mai tare si pronunţă: metEo, victimElor …” Nu este singura care păcătuieşte astfel, dar pentru o veterană în meseria asta e chiar ruşinos.
La cealaltă extremă sunt cei care fac exces de zel. La radio, mai ales. Mă dor urechile când îi aud pe unii pronunţând „i” în loc de „î”, li se pare ca sună mai „româneşte” dacă zic „incă o melodie de la Kylie”, „in continuare”. Parcă n-ar avea producători sau editori care sa urmărească ce se dă pe post. Sau sunt pe dinafară oamenii aceia şi nu-şi merită salariile.
Poate că nu vi se pare o catastrofă problema despre care vorbesc eu, dar mie îmi plac lucrurile bine făcute, vreau să urmăresc cu plăcere emisiunile de pe la noi, nu să schimb postul cu dezgust după primele fraze rostite. În plus n-aş vrea ca tinerii sa vorbească în acest hal doar pentru ca aşa au auzit la radio sau la TV, căci nu prea au de unde învăţa din altă parte.