De parca n-ar fi suficient ca te simti naspa pentru ca esti bolnav, ca ai de-a face cu o incompetenta crasa uneori, ca mult-trambitata polita de asigurare este la fel de utila ca un ambalaj de bomboana, sistemul nostru de „sanatate” iti ofera drept bonus si posibilitatea unica de a interactiona cu zecile de pacienti de la usa doctorului.
Am renuntat sa mai trec pe la medicul de familie, pentru ca ar insemna sa pierd o zi in plus. Prefer sa merg direct la medicul de care am nevoie si sa platesc pentru consultatie, fara „indreptarea” care mi-ar asigura vizita gratuita. Dar nici asta nu e deloc simplu. Imi fac programare, bineinteles, insa are liber doar peste 10 zile, deci trebuie sa astept.
In ziua cu pricina, ajung cu cateva minute inainte de ora stabilita, in pauza mea de masa, cu gandul ca nu poate dura mai mult de o ora, maxim 2, inclusiv drumul. Toate scaunele sunt ocupate, raman in picioare si astept, cu ochii pe ceas. O batranica de alaturi ma ia la intrebari. Vrea sa stie la ce medic merg. Ii spun. „O sa fii dupa omul de acolo”, ma anunta ea, aratandu-mi cu degetul pe cineva. „Nu, zic, am programare la 13:00, intru acum.” Ea: „Cum sa intri acum? Aici ii jivaia ochered’!” „Multumesc, dar eu intru la ora unu”, raspund. „Ce, crezi ca programarea ta inseamna ceva?” se rasteste ea la mine. Imediat mai rasar niste voci: cine ma cred? nu vad cata lume asteapta? ei au ajuns primii, programarile sunt doar niste fituici, sunt o nerusinata, nu am pic de respect pentru oamenii batrani…
Si nu se mai opreau. Mi-am dat seama ca nu are nici un rost sa le raspund, i-am lasat sa strige, fara sa mai reactionez. La un moment dat, se deschide usa, iese doamna doctor si intreaba: „Cine face galagie aici?” Noii mei „prieteni”sar: „Uitati-va la dansa (la mine, adica) cum se baga in fata! Noi asteptam de dimineata, iar ea cica are programare!”
„La ce ora aveti?” ma intreaba ea. Ii arat „docomentul”. „Bine”, zice. „Vor intra mai intai cei care sunt la a doua vizita, ei n-au nevoie de programare. Cati sunteti?” Ridica mana 5 persoane. „Nu va dura mult, va primesc dupa”, ma asigura ea si intra.
Am avut ceva de asteptat, totusi. Nu mai pomenesc privirile rautacioase si remarcile la adresa mea pe care a trebuit sa le suport intre timp. La 14:30 iese al cincilea pacient si eu ma pregatesc sa intru. Batranica reuseste sa se strecoare inainte si sa ii zica: „Doamna B., noi suntem oameni batrani, poate ne primiti intai pe noi? Ea e tanara, poate sa mai astepte.” Va jur ca batranica era rumena si vioaie. Dupa cum arata, zic ca se simtea mult mai bine decat mine. Doamna B. cedeaza, insa, si ma roaga sa mai astept. Toti cei ramasi erau batrani, 7 persoane. Unii ajunsesera acolo cu mult dupa ora la care aveam eu programare. Enervata si dezamagita, m-am lasat pagubasa si am plecat, sub privirile triumfatoare ale pacientilor ramasi.
Inteleg ca pentru pensionarii care s-au trezit cu atat de mult timp liber la dispozitie si cu atat de putine solutii pentru omorarea lui, plimbarile cu troleul si „excursiile” la policlinica sunt in topul preferintelor, fiind gratuite. Dar eu nu pot sa stau si sa astept dupa ei toata ziua! Si din cauza ca rabdarea nu este cea mai mare calitate a mea, dar si pentru ca sunt o persoana ocupata, nu-mi permit luxul de a sta pe sub usi ore intregi. Mai ales cand am programare la o anumita ora. Ce naiba, trebuie sa ies la pensie ca sa am voie sa intru la medic?
Faceti miscare, mancati sanatos, wear sunscreen etc., orice, numai sa nu va imbolnaviti. Mai ales in MD.
–––––––––––-
Jivaia ochered’ (rus.) – mot-a-mot ar fi „rand viu”, dar e cu sensul de „sir, rand, coada”, unde primul venit e primul servit.
Aşa e :)) De aceea şi eu urăsc astfel de rânduri. Din acelaşi motiv nici cu ASE-ul nu mă împac. Până înţeleg cum să dau o restanţă – tre’ să stau sub 5 uşi şi să vin câteva zile la rând, deoarece azi nu este unul la lucru, mâine altul, etc.
Iar la medic e chiar mare porcism. Dacă omul şi-a programat vizita înseamnă că-şi preţuieşte timpul mai mult decât acel care nu s-a programat. Nu ai programare – treşi la coadă, nnna!
Cred că e riscant să te îmbolnăveşti oriunde în estul Europei sau aproape de ecuator. Dar nici să ajungi pe mîna funcţionarilor de la ambasade nu e indicat. Tot azi io am păţit acelaşi lucru la consulatul României din centru. Doar că am fost şmeker ca babele tale, m-am fofilat pe lîngă carabinerul care primise indicaţie la 3 să nu mai lase lumea că e reparaţie şi domnul consul a vrut să se libereze mai devreme de ora 4, cît scrie în grafic că are program cu publicul. Acolo am avut noroc să mă recunoască chelbosul (i-am făcut trei scandaluri în ultimul an) şi a transmis cuiva ţidula mea cu programarea (pentru 28 mart, dar eram plecat, iar apoi, revenit, vedeam coadă mare în fiecare zi de lucru şi mi se acrea), în cîteva minute am fost servit cu amabilitate de doamna care număra mai devreme dolari şi euroi. Nici n-a observat săraca ce document îmi elibera, era pe numele unei verişoare şi, dacă îmi cerea procura, aveam să descopăr că am uitat-o pe undeva şi ar fi trebuit să plec cu coada între picioare…
Aşa, am reuşit la judecată (unde judecătoarea a fost drăguţă să mă accepte întîrziat cu 7 minute şi chiar să mă absolvească de vina implicării minorilor în politică – vezi povestea pe http://www.Curaj.Net , doar că a dat iar pe toată lumea afară, ca să nu aibă cine ştie ce surprize de la martorii mei), pe drum terminînd de ronţăit un covrig, ca să nu ajung ca tine pe la şpitale ;-)
De râs si de plâns situatia… Problema este ca majoriatea batranilor se duc la medic ca la popa. O prietena, doctorita în Ro., imi zicea ca peste 50% din pacientii în vârsta sunt ipohondri si vin sa se planga de batranetile lor si sa tina doctorul de vorba (probabil se plictisesc de moarte acasa).
Tocmai de aia nu imi fac niciodata programare. La policlinica Nr1 din centru iti dau un biletel care spune ca esti fara asigurare care iti permite sa intri fara sa stai in rind. Daca s-au terminat si mai bine, vorbesti cu responsabila pe sectie si intri la medic. Acesta intotdeauna te trateaza foarte bine, cu dispozitia ridicata la cei 20 lei pe care o sa-i primesca. Si asa, in max 2 ore ai iesit „lecuit”.
Am incercat o singura data sa merg cu asigurarea. A fost atit de dezastruos incit mai nu am ajuns a doua zi la urgenta. Medicul de familie a avut asa mare grija ca dupa ce l-am anuntat ca am gastrita mi-a dat niste medicamente care pot provoca gastrita.
Sanatate la toti! Ca aveti mare nevioe de ea in Moldova! :)
Decoltato….data viitoare cind intri la medic lasi un bacsis bun, si iti este asigurat un ZIMBET si un YOU ARE NEXT , de fiecare data !!! LOL
Bai Brega da tu esti dracos la ale tale…..nu degeaba se chinue comunistii atita timp cu tine….
nu toti medicii se emotioneaza la n amount of lei. eu am fost la unii care se purtau foarte frumos si responsabil…si chiar am vrut sa las ceva (ceva care a fost refuzat si greu acceptat). nu mai puneti pe toti intr-o oala.
dar in privinta multor batrani… iata de aceea eu nu intotdeauna le ofer locul in troleu :)) mai odihnita decat mine, pe tocuri, machiata etc…si inca „oi kakaia nevospitanaia molodioj v eti dni….vot v te vremena…”
oricum, la policlinica 2 nu te primeste medicul de familie, daca nu ai programare (te primeste doar daca e urgent)… mie imi place cu programare, pentru mine a lucrat. faceam programare si la telefon. si medicul iesea in coridor si chema dupa lista… si care se baga – stati, este programare. uneori se uitatu urat astia cu „jivaia ocere'”, dar nu am treaba. deci depinde de medic/om. al nostru (e ea) e foarte strict.
Decolteu, de vreo doua postinguri nu mai ai tupeu nici de marimea unei buburuze…eu as zice ca ai actionat mai mult decit naiv, emotiv si ghidata de … durere? :)) ai actionat stupid… cine se duce la poliklinika moldoveneasca la ora 13.00?????? si vrea sa treaca fara rind???? cine se pune in poara cu babuska si cu jivaia oceredi si vrea sa cistige pe propriul lor teren si cu propriile lor arme???? aceste fiinte (sarmane) isi deapana viata intre apartamentele imbicsite de praf si naftalina si policlinica/spital unde mai comunica cu semenii lor. Aceasta este viata lor! cine se pune in poara cu ei pe terenul lor, NU poate cistiga. Trebuia sa fii isteata, uite ca Brega, care invata regulile din mers…:))) si inca ceva…imagineaza-ti cum ai fi actionat TU daca ai fi fost o babuska din rind si la un moment dat vedeai o domnita simpatica si plina de viata (chiar si daca bolnavioara) care nu-ti acorda nici cel mai mic respect si vrea sa treaca de tine si sa ajunga la medic dupa ce tu ai stat pe scaun disciplinat vreo 3-4 ore? ai fi rezistat tentatiei sa-i dai o lectie ??? :))) think about that and next time be smarter…
Decolteu, la Bucuresti batranii sunt si mai salbatici. Te imping, tipa, se bat intre ei. O fata imi povestea: „i-am dat voie sa urce in fata si cand am incercat sa urc si eu, s-a intors si mi-a urlat ca-mi da in cap cu umbrela”. Alta domnisoara imi povestea: „mi-a cerut sa-i dau voie sa treaca, pentru ca la prima statie coboara. De fapt m-a bagat intre usa si bara, s-a deschis imediat usa si eu practic am fost strivita, nici nu s-a uitat si a plecat”. Eu astazi, ii permit unei batrinele sa se aseze si ea, dupa ce ia loc pe scaun, nici nu catadicseste sa-mi arunce o privire drept multumire. Asa ca, believe me, peripetia ta este parfum.
Bonboana Bucuria, presupun.
get out of there. pentru binele, linistea, sanatatea si viitorul tau. si mai ales ca sa iti pastrezi mintile intregi cat le mai ai. trust me, in 5 years from now you’ll end up wrecked.
sa pun problema altfel: de’aia am plecat noi – familie care n’o ducea rau nici in romania, cu joburi bune (presa, respectiv corp diplomatic), proprietati si perspectiva unor mosteniri substantiale. am trecut oceanul si’am luat’o literalmente de la zero, doar ca aici programarea e programare si se respecta. nu te calca nimeni in picioare in autobuze (necum sa te mai si fure) si in general esti privit si tratat ca o fiinta umana.
si… just FYI – America de Nord este locul unde femeile sunt respectate. asta pentru ca esti femeie si probabil ti s’a acrit de mitocanii pe strada.
run… (daca vrei sa stii cum, da’mi un mail si iti explic.)
hmmm….Medicii si pacientii..Sau mai bine zis pacientii si medicii…MITA???De ce exista?…Intrebati guvernul.!!! Nerespectarea programarilor???Pentru ca e doar „o formalitate din Occident”..si cu ce se mananca ea???…Pacienti nervosi???DEGEABA!!!…K de schimbat la noi nu s-a schimbat nimic,decat guvernul si cei de la conducere!!!!
Asa ca….
Eu incerc sa ma lupt cu MITA in spital si colegii mei se uita urat la mine, dar eu stiu ce m-a invatat mamaica…daca ai ce nu-i al tau pierzi, si esti mai sarac decat ai fost inainte…
Cozi, au fost si vor fi.Batrani plictisiti si bolnavi au fost si vor mai fi si de acum inainte…Doar rabdare si inghitire in gol! Atat poti tu ca om cu capul pe umeri si cu picioarele pe pamant sa faci….
Eu era sa am problema asta cand am stat la coada pentru viza de SUA. Tot cu programare e, desi nu se respecta intocmai (in fazele finale), dar ma rog e un cadru cat de cat organizat.
Am ajuns aproape la fix de ora programata si m-am asezat in graba la prima coada. Ca sa nu intarzii, i-am intrebat pe cei din fata mea cand au programare. Toti aveau dupa mine cu cel putin 30 – 45 de minute, da’ tot la fel au inceput sa comenteze cum ca de ce n-am venit mai devreme. I-am lasat frumos pe cei 4 din fata sa intre in ambasada, dar dupa aia n-am mai rezistat si m-am bagat in fata, astfel incat am reusit sa intru la urmatoarea runda.
Legat de cazul tau, cred c-ar fi trebuit sa le zici ca sunt niste nesimtiti daca nu pot sa tina cont de o programare si ca de asta se duce tara de rapa si ei au pensii mici :-) Pentru ca lumea nu e in stare sa respecte niste reguli amarate care-s la mintea cocosului. Aaaah … si trebuia si sa te bagi cu forta-n fata :-)
PS: Acum vad ca esti din Chisinau :-) Ca sa nu denaturez faptele, trebuie sa mentionez ca intamplarea de mai sus a avut loc in Bucuresti.