Imi place sa merg in cluburi. Nu foarte des, e drept, pentru ca fumul de acolo ma omoara, iar cluburile pentru nefumatori inca n-au fost inventate in Chisinau. Cand ma hotarasc totusi sa-mi pun plamanii la bataie, ma prinde dimineata dansand. N-am nevoie de alcool sau energizante pentru a ma simti bine, nu fumez (decat pasiv), nici macar nu agat (decat in cazuri exceptionale :P). Muzica buna sa fie, ca ne descurcam :)
Ultimele iesiri, insa, au fost tot mai dezamagitoare si am zis ca nu mai calc prea curand pe acolo.
Daca as vrea sa fiu draguta, as spune ca o buna parte a contingentului din cluburi sunt barbati trecuti de prima tinerete. Dar nu vreau, deci zic ca ultima data clubul arata ca sala de asteptare a sectiei de geriatrie, la naiba! Si daca iti trece prin cap ca nenicii din Chisinau au decis sa-si aminteasca de tinerete si au dat buzna in club, iti dai seama ca gresesti la primul “Ciao, bella!” languros auzit.
In timpul plimbarilor prin centrul Romei (dar si in restaurantele, pietele, magazinele italiene) acest ciao-bella are farmecul sau, ba chiar e parte indisolubila a spiritului local. Dar auzit in cluburile din Chisinau de la niste batranei libidinosi cu intentii clare, ma irita la culme.
Da, sunt italieni care au iesit la agatat la 2000 de km de casa. Stau la masa, pandesc, iar cand s-au saturat sa urmareasca potentiala prada, incepe vanatoarea. Si cu ce ies la inaintare? Cu ciao-bella. Nu e foarte original, dar de ce sa se osteneasca, daca au impresia ca sunt irezistibili oricum?
Nu-mi mai vine sa comentez. Turism sexual, lumea a treia, intelegeti voi. Stiu doar atat: pentru mine clubbing-ul nu va mai fi niciodata la fel. Si nici “Ciao, bella!”
