Tanar, modern si incitant, cu bani de la nemti. Sta doar o saptamana in oras si ma grabesc sa-l vad. E de genul celor care nu se ridica niciodata la nivelul asteptarilor mele, dar carora, desi nu au reusit niciodata sa ma impresioneze, le mai dau, periodic, cate o sansa. Pentru ca e dragut, pare promitator si – mai stii? – poate de data asta va fi diferit. Deci imi zic ca pot sa-mi permit din cand in cand cate o slabiciune si cedez tentatiei….
La prima vedere pare ok. Astept sa faca primul pas. Incepe timid, dar hotarat. Nu dureaza, pe parcurs se pierde. Nu-i mai inteleg intentiile, ce face si ce spune, unde vrea sa ajunga. Stangacia ii tradeaza lipsa de experienta. Si mai grav: nici un pic de imaginatie, banal si limitat. Ghicesc niste urme de idei, dar nu le pune in practica asa cum ar trebui. Incepe ceva si apoi abandoneaza. Ar putea exploata circumstantele atat de frumos, insa nu o face. Se comporta de parca ar controla situatia, dar nu reuseste decat sa para si mai penibil.
Se termina rapid si indecis. Multumit de sine, ma priveste insistent asteptand reactii.
Eu nu obisnuiesc sa aplaud asemenea prestatii. Confuza si dezamagita, plec.
De atatea ori mi-am promis sa nu mai pierd timpul mergand la teatru…
am fost si io la Antidot. varza. poate reusesc sa scriu despre asta in curand…
Faină analiza, necruţătoare dar inexplicabil de misterioasă, ne laşi doar un link să vedem despre ce, despre cine este vorba…
Eu demult nu mai cred în teatru, nici măcar în cel moldovenesc, scris/jucat de colegii mei de generaţi(e), cronici ca ale tale o să mai consum totuşi. Merci!
P.S. Spectacolul ăsta m-a lăsat rece de la afiş, e nebulos, ciudat de neinteresant (l-am văzut pe stradă de ceva zile şi chiar mă gîndeam ce poate fi; am desluşit doar numele autoarei, m-am gîndit întîi la taică-su, să fie el sănătos!)…
Dar daca tanarul nu e pe aceeasi lungime de unda ca tine? Nu il subestimezi?
Ar putea fi doua scenarii: ori te incita si mai tare… ori are alte scopuri iar ideile de care pomenesti, nu prevaleaza, nu ca ar lipsi deloc. Acum ce faci? Ii mai dai o sansa sau tipul e pierdut?
Tinerilor, mai ales celor promitatori, ar fi pacat sa nu le acorzi sanse :) Desi tre’ sa recunosc ca n-as mai avea rabdare acum sa-i aduc pe calea cea dreapta :))
Iar la teatru va rog sa nu ma mai invitati.
La inceput am crezut ca e o descriere a unei intilniri cu un strain, care fiind in Chisinau, timp de o saptamina, a abordat-o pe decolteu si ea a hotarit sa-i deie o sansa… )
oricum am vazut si eu Antidotul, mi-a placut doar faza cu fiertul compotului in ograda.
Cel putin o noua abordare a unui subiect atat de rugumat.
Totusi, nu stiu de ce, dupa asta aveam un sentiment ca ceva n-a mers, ceva incomod si parca eram chiar vinovata de asta..
Ca să vezi, nu sunt unicul de pe lume care gândeşte aşa. Nu pot suporta teatrul de peste un deceniu, cel puţin spectacolele prezentate în RM. Totuşi, am vizionat la TV nişte “spectacole” ale unui teatru de bulevard englez, care m-a făcut să râd în hohote. Dar nu mă poate nimeni obliga să merg la show-urile trupelor tradiţionale, unde actorii urlă şi îşi zmulg părul din cap ca să pară expresivi. La moment, cred că teatrul e chintesenţa patetismului…
As vrea sa aflu despre ce este spectacolul! Cum s-ar putea descrie pentru cineva care nu are ocazia sa’l vada?
Dar in alta ordine de idei – cum se mai poate face confuzia (tampa!_) intre Esinencu senior si Nicoleta Esinencu, care e mai celebra ca toti scriitorii moldoveni luati la un loc, cel putin in afara Planetei Moldova?!?
Da, citeodata mersul la teatru se soldeaza cu multe intrebari gen “de ce am hotarit sa merg?” si totodata mersul la teatru nu este niciodata in zadar. Eu de la Polul Sud incoace nu prea am primit placere de la nimic, desi spectacolele de la Cehov sunt destul de bune.
Pentru a fi in extaz de la evenimente culturale recomand cele autentice totusi, cind e posibil (ceea ce e rar) ca de exemplu spectacolele lui Radu Pocletaru. Desi se intimpla o data pe an(optimist sunt),te incarca de fiecare data cu energie pentru mult mult timp.
Sunt cam deceptionata de spectacolele de la Ionescu, desi par sa aiba priza la tineri in special. Ni se par stranii si nu primesc mare placere.
Recomandari ceva?
[...] pe unii spectacolul nu i-a cucerit. Pe mine nu m-a convins. [...]
Desi am fost la spectacol, as vrea sa explici ceea ce ai inteles tu, Decolteu. De aceea repet intrebarea dnului Valdimir B.
Cum s-ar putea descrie (spectacolul) pentru cineva care nu are ocazia sa’l vada?
Si pentru Brega O.: afise reci, afise calde, afise fierbinti, afise inghetate… sau in alta ordine de idei: apreciezi cartea dupa coperta, apropo, recomand sa cumperi si carti fara coperta, oricum asta nu schimba ba deloc continutul…
Shi totusi afisul (!) imi pare mult mult mult mai bun decat miile de afise de la palatul national, teatrul caragiale, eminescu, ionesco, cehov, opera, sala cu orga.
A scris Vitalie Spranceana mai detaliat. Vor mai fi cronici prin ziare cu siguranta. Pozitive, probabil, ca asa se poarta.
Nu vreau sa descriu spectacolul, mai ales daca l-ai vazut. Am descris cum m-a facut sa ma simt si asta mi se pare important.
Sorry pentru intrebarile incomode. Shi totushi pentru bloggerii din MD “se poarta” – sa critici dur, fara argumente, cu cuvinte gen ok, fain, etc, evitand raspunsurile. Sa inteleg ca tu shi Vitalie aveti o parere identica referitor la antidot? shi asta se poarta?
Nu sunt critic de teatru, deci judec ca un simplu spectator, iti spun cum l-am vazut, ce asteptari aveam si ce m-a facut sa (nu) simt.
Cred ca e un subiect ofertant, care ar fi putut fi exploatat mult mai spectaculos. Dar spectacolul asta nu m-a impresionat prin nimic. Am vazut clisee scenaristice si joc actoricesc mediocru. Nu i-am crezut, nu au reusit sa ma uimeasca, sa ma faca parte din povestea lor. Au fost cateva gaselnite, dar prea putine si prea neinsemnate pentru a salva spectacolul.
Iti recomandam sa citesti ce a scris Vitalie nu pentru ca avem pareri identice, el e mai indulgent, dar si mai generos cu timpul lui, deci poti gasi la el o descriere mult mai ampla.
ce descriere sincera i-ai facut:))
am citit recenzia shi mi-a curs o lacrima. avem tineri cu un nivel inalt al ashteptarilor, greu de impresionat shi care s-au pomenit intr-o angoasa ancestrala. pentru ca ei au slabiciunea de a oferi shanse shi intotdeauna ajug sa fie profund dezamagiti. pentru ca actorii care i-au jucat la “antidot” n-au avut talentul sa exprime “po shkole” durerea shi disperarea, dar mai ales frica. nika lacrimi, nica strigate, nika kostum (cacofonie intentionata)… shi ynka o avut tupeul sa-i cersheasca decolteului shansa, privindu-l insistent shi plin de sine.
shi cu atyt mai mult ymi este mila de tinerii “greu de impresionat”, pentru ca au vazut atytea la viata lor… shi au uitat ca actorii “fara experientsa” de la “antidot” au jucat pe scena teatrului ionesco ani buni de zile. Shi tare imi pare rau ca “decolteul” shtie cum ar trebui sa fie expuse ideile dar nu a avut posibilitatea s-o faca. ar fi “exploatat circumstantele atyt de frumos, dar n-a facut-o”.
draga decolteule, daca tie iti apartine textul “nu-i mai inteleg intentiile, ce face si ce spune, unde vrea sa ajunga”, iti propun sa citeshti nishte litertura. am auzit ca ajuta. ;)
Multumesc pentru sedinta gratuita de psihanaliza. Si pentru sfat. Cred ca, totusi, o sa stau departe de “literatura” de la care ti se trage ortografia asta.
@ Catalina: ai jucat cumva in Antidot? :-)