Cand trebuie sa ajung din punctul A in punctul B si singura optiune este transportul public, regret enorm ca inca nu a fost inventata teleportarea. Imaginati-va, doar te gandesti unde vrei sa fii (bine, poate mai apesi un buton, iti lasi amprentele pe un touchscreen sau dai o comanda vocala :) ) si intr-o fractiune de secunda te trezesti in locul dorit! Da, as prefera sa fiu dezintegrata pana la atomi si apoi “reasamblata” in punctul de destinatie, decat sa-i mai suport pe astia.
Am fost mai mult pe drumuri zilele trecute (sigur, stiu ca you missed me :P) si concluzia este ca soferii, atat cei din MD, cat si cei din RO, fie ca “piloteaza” maxi-taxi-uri orin oras, fie autocare de cursa lunga, indiferent daca te delecteaza cu compania lor pe parcursul a 5 sau 500 de km, parca sunt facuti de-o mama. Sau parca au mers la aceeasi scoala, unde au invatat ceva de genul:
“1. Masina este domeniul tau. Tu o conduci, deci tu esti seful. Toate drepturile sunt ale tale, ceilalti (la care ne vom referi in continuare drept ‘calatori’ sau ‘pasageri’) au obligatia sa plateasca si dreptul sa… taca.
2. In timpul calatoriei este esential sa te simti bine. Fa atmosfera, simte-te ca acasa, pune ceva muzica. Sunt recomandate manelele, dar poti alege si altceva (desi nu vedem de ce…), important e sa fie la volum maxim si sa simti masina vibrand. Calatorii se arata deranjati? Pai asta e problema lor, nu?
3. Daca se intampla sa-i tai cuiva calea si respectivul nu pare prea fericit, claxoneaza-l si injura-l in gura mare, iar daca nici atunci nu se linisteste, esti liber sa cobori si sa-l iei putin de guler. Functioneaza garantat. In plus, spectatorii vor fi impresionati.
4. Indiferent de conditiile climaterice, nu esti deloc obligat sa faci dus mai frecvent decat o data pe saptamana. Poate vei observa la un moment dat ca locurile din fata sunt libere, iar in spate pasagerii stau cate trei pe un scaun. Dar cine poate sti ce e in capul lor? Nu le da atentie si vezi-ti de drum.
5. Daca e ziua de nastere a colegului tau (soferul care trebuie sa te inlocuiasca in 4 ore bla-bla) nimic nu va poate opri sa sarbatoriti chiar in drum. Sigur ai invatat deja sa tii volanul cu o singura mana. In cealalta vine foarte bine paharul, iar in pauze o poti lasa sa se odihneasca pe genunchiul amicei blonde asezate intre voi doi. Doar cand pasagerii au obosit sa va mai roage, incep sa dea semne de disperare si par in stare de lucruri nesabuite, trimite-i pe petrecareti sa continue cheful in spate fara tine. Lasa ca vine si ziua ta.
6. Cand ajungi la restaurantul tau preferat de pe traseu, anunta o pauza de 10 minute si mergi la masa. Mananca pe indelete si fara graba, socializeaza cu chelneritele. Rasteste-te la pasagerii care vin sa te caute peste 2 ore.
7. Daca urca in masina o calugarita (sau, in caz ca esti norocos, chiar un preot), butoneaza fervent pana gasesti primul post de radio religios. In timp ce asculti cu evlavie emisiuni bisericoase, poti continua sa fumezi in draci.
8. Apropo de fumat. Nu lasa detaliile minore (cum ar fi masina plina cu oameni, inclusiv copii, protestele calatorilor sau aluziile la fumatul pasiv care ucide) sa iti afecteze obiceiurile. Retine: muncesti in transport, nu la ocrotirea sanatatii. Bine, poti sa faci un compromis si sa deschizi geamul, pretinzand ca fumul ajunge afara, dar pasagerii se vor plange ca ii sufla, deci mai bine nici nu incerca sa le faci pe plac.
9. Daca se intampla sa intalnesti un amic, pentru ca drumul sa nu mai para atat de lung, depanati amintiri si impartasiti-va ultimele experiente (chiar si cele mai intime), faceti glume deocheate. Nu va sfiiti sa comentati si prezentele feminine din masina. Ar trebui sa se simta flatate.
10. Cand unul dintre pasageri decide sa renunte la dreptul sau din punctul 1, poti sa-l bruschezi, sa-l injuri si sa-l ameninti ca va face restul drumului pe jos. Daca nu pare impresionat, pune in aplicare amenintarea. Bineinteles, a platit si avea bilet, dar calmul tau si buna desfasurare a ‘misiunii’ sunt mult mai importante, chiar nepretuite.”
Soferi din toate tarile, simtiti-va!
P.S. Am scris aceasta insemnare in drum de la Bucuresti spre Targu-Mures, intr-un microbuz condus de un sofer care respecta cu strictete cel putin jumatate din prevederile de mai sus si care mi-a reamintit de celelalte experiente traumatizante similare…
Am scris recent un post cu privire la soferii de rutiere - Anger Managment, am inceput si un mic razboi cu ei, am doi in lista neagra - c HI 105 (ruta 176) si C KI 180 (ruta 180), sunete la politia rutiera, semnalarea starii de nervi (poate alcoolemie ceva) la soferul, descrierea itinerarrului pentru control inopinat din partea agentilor de politie.
Urmatoarea faza sunt scrisori la directia primariei responsabila pentru licentierea transportatorilor privati. Soferii sunt obligati sa se prezinte, sa afiseze la vedere licenta, numele firmei si date de contact plus sunt obligati sa efectueze controale medicale zilnic pentru constatarea starii favorbile a sanatatii inainte de a transporta pasageri.
Shi jurnal shi brega au avut in trecut probleme cu rutierele, acum e rindul meu, lasa sa ma stie de frica. Voi deveni un adversar al soferilor de rutiere pentru ca nu am de gind sa-i mai suport.
Amendamente:
“11. Este absolut de neiertat daca raspunzi prea repede la mobil, sau daca vorbesti prea incet. Risti ca persoana de la celalalt capat sa nu te auda!
12. Drepturile de a manca/bea/fuma/vorbi in masina sunt ale tale exclusiv. Rascoalele impotriva regimului sunt suprimate dur si eficient.
13a (pentru rutele din oras). Cand ti se spune unde sa opresti, asigura-te ca n-ai nici un pretext sa o faci cu cateva blocuri mai incolo.
13b (pentru cursele lungi). Cand sunt invocate nevoile fizice ale pasagerilor si esti rugat sa opresti, nu uita ca ai un orar de indeplinit.”
Ne lamentam chiar daca n-avem incotro…
cu exactitatea mi-am adus aminte de acele drumuri lungi.
Mai au o obisnuinta, de a incarca autocarul la maximum, indiferent de capacitatea lui, calmant oprinduse la fiecare colt, si tot strigand la ce-i deja imbarcati “hai mai in fund, inca o leaca”. Stresul atinge culmea cand nimeresti pe un traseu lung, dupa niste sarbatori cum ar fi pastele, sau craciunul, si ce-i din picioare, spriginind capul pe speteaza, iti sufla adanc si insistent in fata, drept recompensa la ventilatoarele personale care niciodata nu lucreaza.
Eram in rutiera 154, vara, o caldura ucigatoare. Soferul a incarcat masina ca de obicei pina la refuz, si cind alti pasageri nu mai incapeau sub nici o forma in microbus, a inceput sa strige la cei care se calcau in preajma lui: “Mai, prohodite pojalusta v zad!!!”
voi nu stiti sa mergeti cu transportul … se ia 6 cutiute de bere, sau echivalent alta bautura, si nu ai treaba …, sau mergi cu trenu ia si berea