Cand nu sunt bine sufleteste (ma simt nedreptatita, ranita, neputiincioasa etc.), starea asta se traduce, fizic, intr-o senzatie de greata. N-am mai simtit-o mult timp. Pana astazi.
Eram in maxi-taxi, in drum spre casa. Au urcat doi tineri si s-au asezat langa mine (stateam in spate). Erau zgomotosi, vorbeau in gura mare, foloseau un limbaj nu prea potrivit, care trada o educatie… modesta.
Nu le-am dat mare atentie, nu sunt tocmai raritate asemenea manifestari. Dar cand unul dintre ei a inceput sa-i povesteasca celuilalt cum l-a batut pe unul care “a indraznit” sa-i ceara o tigara, mi s-a facut rau, pur si simplu.
Vorbea cu voce tare, cum spuneam, vedeam ca si ceilalti pasageri sunt deranjati, dar, ciudat, toti au tacut, nu se mai auzea nimic in afara de povestea taranoiului. Iar el ii dadea inainte, cu detalii, fara urma de jena, despre cum era “aproape treaz” cand l-a scos afara pe “vinovat” si…
“Am inceput sa-l lovesc intai in fata. El incerca sa zica ceva, dar n-aveam eu timp sa-i ascult prostiile. Apoi a cazut. Il loveam cu picioarele pe unde nimeream. Il dadeam cu capul de pereti, de copaci, ce gaseam. M-am murdarit de sange si m-am enervat si mai tare…” Prietenul lui comenta, aprobandu-i orice cuvant.
“Eroul” mai povestea si ca victima furiei lui de neandertal zace in spital, ca s-a pomenit cu politia la usa, dar “mentii au inteles ca eu aveam dreptate”.
N-am mai rezistat si l-am rugat pe sofer sa opreasca. Am facut restul drumului pe jos. Nu-mi puteam scoate din minte seninatatea, ba chiar mandria cu care-si etala respectivul performantele. Nici normalitatea afisata de celalalt, ca reactie la cele auzite.
Cu groaza am realizat ca povestea aceea putea fi a oricaruia dintre noi. Nici nu stim de cate ori ne intersectam zilnic cu indivizi care isi rezolva problemele prin violenta si li se pare normal, ba chiar se distreaza.
Civilizatie, democratie, drepturile omului? Mai poti pomeni despre astea cand vezi pumnul intre ochi sau ai cutitul la beregata?
Stam in turnurile noastre de fildes, ne place sa credem ca suntem mai buni, ca putem vedea doar la stiri asemenea atrocitati, ca suntem cetateni-model si noua nu ni se poate intampla asa ceva.
Iar barbarii sunt printre noi. Langa noi. In noi.
Fetele nu au cum să înţeleagă aşa lucruri! Bine i-a facut celui care “a cerut o ţigara” !
Hmm, cum nu ar fi, tipul putea să povestească această istorioară şi în alt anturaj, şi desigur că fără aşa laudă.
Însă, faza cu cerutul ţigărilor. Dacă el a fost abordat de un “gopper” (aka low-life, aka shit-for-brains), şi ăla de fapt nu vroia o ţigară, ci vroia să vorbească despre viaţă, atunci sunt de partea acestui “ţărănoi”. Cu gopperii nu ai ce vorbi. Dacă îi vezi intenţia – dai cu capul de perete şi gata, altfel treaba nu o rezolvi. Iar dacă întinzi prea mult vorba – o primeşti tu în spate. Am văzut şi am auzit nu de un caz de acesta.
Dar iarăşi, indiferent de ce faptă “nobilă” a făcut – rutiera nu este cel mai bun loc pentru aşa relatări.
P.S. poate el încerca să te impresioneze pe tine, şi nu pe camaradul său? ;P
barbarie, cam la asta te astepti de la niste neamuri de migratori veniti din stepele Asiei
I-a cerut tigara intr-o discoteca, loc public, iar el l-a scos afara ‘la o vorba’.
Mihai, atitudinea ta fata de “neamurile de migratori veniti din stepele Asiei” nu este una constructiva. De fapt, nu stim nimic despre protagonistii acestei istorii, poate chiar sunt din acelasi sat/oras in care traiesti tu? Mai mult ca atit, cunosc multi “bravi haiduci moldoveni” care au shit-for-brains (cum a scris Dumitru).
Nu ma grabesc sa iau partea “taranoiului”. Poate ati vazut ceva vreme in urma, cineva a uploadat un clip pe Youtube, in care un baiat care mergea cu o fata a fost atins de unul dintre 2 baieti care discutau pe trotuar. Reactia acestuia a fost instantanee, si agresiva.
Problema e ca multi nu au un mecanism bun “friend or foe”, i.e. nu pot analiza situatia ca sa inteleaga daca exista risc adevarat, sau nu. Prefera solutia primitiva – foloseste “violence by default”.
Stimata decolteu, care e numele tau? Sunt de acord – acesti barbari sunt printre noi, iar in majoritatea cazurilor noi traim cu iluzia ca suntem protejati, cind de fapt exista multe ocazii de a te trezi cu un pumn in fata (inainte mi se intimpla des sa fiu atras in astfel de conflicte). Nu toti pot sa organizeze un contra-atac, o riposta serioasa. Dar asta nu inseamna ca nu se duce nici-o lupta. Poti sa contribui prin aceea ca nu procedezi asa, ca ii incurajezi pe prietenii tai sa fie civilizati, prin aceea ca vei educa copiii tai in modul corespunzator, etc.
Acesti barbari e dificil (imposibil?) sa-i schimbi; daca vrem o solutie rapida, ramine doar o implementare moderna a Auschwitz’ului, sau bilete gratuite (one way) catre Siberia, sau sa-i sterilizam (-: Nici una din solutii nu va fi acceptata de societate, chiar daca intreaga comunitate este de acord – trebuie sa scapam de ei.
Eu investesc resursele si potentialul meu in generatiile urmatoare.
Alex, constructiv ar fi o misiune de crestinizare a barbarilor
in nici un caz Auschwitz
M’a frapat povestioara…
un interviu la tema : “violenta – de unde vine si unde duce” , a avut menirea de a face lumina…prea putin insa….unfortunately…
interviu : http://www.opiniapublica.com
realitatea-i dură [ori că deja mă-nvârt în alte cercuri, sau că îs norocos şi nu dau peste ei, dar am impresia că sau cam împuţinat "barbarii" (cel puţin în Chişinău)] – mai sunt şi “neghiobi” din ăştea [nu-i numesc ţărani din stima faţă de omul de la ţară care-şi munceşte cinstit pâinea]
ceea ce ai relatat, după mine, e mai mult specific anilor ‘90 [cine mai ţine minte aceste vremuri?]
Alex Railean: cât despre soluţiile pe care le-ai enumerat – unele din ele pot să deie roade [de exemplu "sterilizare socială" :)]
Cu respect,
welcome to earth
si eu n-as folosi eticheta “taran”.
intamplarea ta mi-a adus aminte de o alta intamplare de asta vara… seara, mergeam spre casa, si, pe cararea care nu e departe de casa si care e foarte intunecoasa, un tanar (beat) striga la o tanara si cateodata o mai batea (din cate am inteles, erau pereche si el nu era multumit de comportamentul ei). cu cata frica am trecut pe langa ei… la capat de carare e curtea blocului nostru si acolo am alergat la niste barbati si le-am zis sa se duca sa-l linisteasca pe ala nebun. s-au dus vreo 4-5 si l-au calmat.
…si cand ma gandesc ca a doua zi ala (cel mai probabil) a venit la ea si “scuze, scuze, sunt un bou, nu o sa mai fac asa”, poate ii ia si o floare… si ea (cel mai probabil) il iarta… si scena de mai sus, in cateva zile, se repeta.
“ciudat, toti au tacut” Tu de ce nu ai zis ceva??? Iata de unde vine indiferenta, crezi ca ei o sa-ti citeasca blogul ca sa-si schimbe atitudinea, nu cred, cum nu citesc multe alte mase de oameni pe care ii critici.
uimitor dar, realitatea e vizibila, asa ca nu mai trebuie sa ramanem cu gura cascata. cei care isi insusesc in caracterul lor asemenea comportamente sunt un pericol pentru cei din jur. sunt prinsi in capcana violentei si ei vor reactiona permanent in acest mod,………..nu au alte variante, nu sunt capabili sa le gaseasca.. de cand s a inventat fuga am scapat de multe atacuri. asa ca faceti sport si antrenativa.